Multi dintre noi se asteapta ca viitorul sa semene cu trecutul, ca ceea ce a mers pana acum sa funcţioneze in continuare, la infinit. Natura insa ne invata ca evolutia nu este un proces liniar, ea se intampla in salturi, fiecare salt ducand “jocul” la un alt nivel de complexitate dupa cu totul alt set de reguli. Acest gen de salt este cel care a facut trecerea de la organismele unicelulare la cele multicelulare, iar mai apoi la ceea ce numim organisme inteligente. De cele mai multe ori, momentele aparitiei, precum si efectele unor astfel de evenimente, au un grad ridicat de imprevizibilitate daca facem judecata bazandu-ne doar pe fenomenele care deja s-au intamplat si pe care am ajuns sa le cunoastem intr-o oarecare masura.
Cu toate acestea, Nassim Taleb a incercat sa largeasca aria de cunoaştere si de intelegere a acestora, iar eforturile sale s-au concretizat in teoria lebedei negre. Dupa cum exemplificam si mai sus, transformari de acest tip au aparut de mai multe ori pe parcursul evolutiei, si, ceea ce este chiar amuzant, in ciuda faptului ca este greu de prezis cu exactitate este foarte probabil sa se intample si in viitor. O prima observatie se desprinde din cele spuse pana acum, anume ca, prin imprevizibilitatea lor si prin transformarile profunde ce le insotesc, manifestarle de tip “lebada neagra” au un impact major in tot ceea ce tine de existenta noastra si de viata in general.
Mai devreme sau mai tarziu, lucrurile se vor schimba major fata de cum le cunoastem noi, in toate aspectele vietii, fie ca sunt ele sociale, economice, tehnologice sau ecologice. Mai devreme sau mai tarziu lumea noastra va disparea brusc si o alta ii va lua locul, si, desi nu putem sti cu siguranta cand se va intampla asta, ceva este de netagaduit: daca nu facem parte din schimbare, cu siguranta vom disparea.
Consultand istoria recenta, putem vedea ca lectia extinctiei ne-a fost predata iar si iar de nenumarate companii, care agatandu-se cu disperare de trecut si de ceea ce stiau ca merge, s-au prabusit brusc in ruina. Sunt de parere ca exista totusi un tipar pe care viata il respecta. Acest tipar este format din trei reguli fundamentale care se succed reciproc pe doua cicluri.
Regulile probabil n-or sa va mire. Acestea sunt:
-
Autoconservare
-
Reproducere
-
Evoluţie
Iar cele doua cicluri, de asemenea, usor de ghicit:
-
Crestere/Dezvoltare
-
Transformare, unde transformarea reprezinta acel salt brusc la urmatorul nivel de complexitate, de unde totul se reia. A nu se intelege ca acest salt se intampla din nimic. Nu, el se intampla dupa acumularea progresiva de mici imbunatatiri, pe perioade indelungate care insa in cele din urma, intr-un timp foarte scurt ajung sa schimbe radical regulile jocului.
Merita menionat aici si faptul ca frecventa aparitiei acestor transformari creste odata cu complexitatea. Daca au fost necesare miliarde de ani pentru aparitia vietii pe Pamant, putem observa ca revolutiei agrare i-au trebuit numai 10.000 de ani, iar revolutiei industriale cateva sute de ani. Diferenta in timp dintre salturi scade exponential. Traim vremuri unde transformari profunde se pot petrece peste noapte (a se vedea criza economica din 2008).
Parerea mea este ca provocarea umanitatii sau a unui organism in general este sa invete sa-si administreze propria evolutie si sa simta cand a venit timpul sa se reformeze din interior pentru a putea trece catre urmatorul nivel, deoarece alternativa este extinctia. De fapt, avand in vedere ca schimbarea este o constanta, poate ca o strategie castigatoare este ca si reformarea ss fie o constanta, iar asta va depinde in mod evident de capacitatea unui grup, fie ca vorbim despre o comunitate, o organizatie, sau intreaga omenire, de a crea o cultura a reformarii si optimizarii continue…
No Comments